Ne certasem de multă vreme , deși odata eram cele mai bune prietene, împărțeam neajunsuri și chiar cele mai trăsnite alegeri . Ne- am certat pentru un EL ....ce caraghios ! Un el care s-a jucat cu noi două făcîndu-ne azi să devenim două straine !
Mă obișnuisem cu ideea , ea era fericită cu el după ce eu i-am zis nu, pentru ea , și nu regret deși ea a ales să - l creadă pe el , alegerile fiecăruia construiesc podul spre lumea meritată. Era noapte sufeream de insomnie , și tresar la bătăile puternice în usă. Mă grăbesc spre usă să o deschid însă tot ce găsesc e o hârtei împachetată frumos pe care scrie numele meu .
Bună draga mea prietenă,
Ajută-mă să aleg calea....
Alergam disperată să ajung la lumină , părea departe , dar erau momente în care simțeam vântul , nu trebuia totuși să fie așa departe....trebuie să pot!
El mă urmărea și mergea lângă mine , nu spunea nimic , iar liniștea aia apasătoare mă scotea din sărite , voiam să spună orice numai să nu tacă . Simțeam că orice pas fac spre ieșirea din închisoarea a căror pereți erau construiți de mâinile lui , e acolo pregătit să mă determine să mă întorc , cu orice preț.
Mergeam încet cu pași apăsați încercând să nu ating zidurile , ca el să nu erupă exact ca un vulcan . Am știut din prima clipă că nu-l voi iubi , dar el era diferit se lăsa dus de vântul dorințelor și ambitiilor mele. Și totuși aș fi vrut să ating zidul , să- l mangâi pentru că erau rănile lui , cele mai mari temeri ale omului care mă iubea , și cea mai mare teamă era să nu mă piardă.
Greșea...știa si el asta , din prea multă iubire mă sufoca , mă lasa fără aer , îmi epuiza răbdarea. Voiam să plec , să fug , să scap dar parcă mă tinea ceva , egoismul meu , mi- era teamă să rămân singură, teamă că nu pot să merg singură pe lunga cărare a propriei vieți .
Grăbesc pasul și el se pierde parcă în întuneric obosit să mai lupte și atunci totul rămâne la libera mea alegere care pare și mai greu de luat.
Ajung la lumină , pragul care desparte cele doua lumii libertatea mea și închisoarea iubirii lui primul pas îl fac fără să clipesc , mi - e teamă să mă uit în urmă suferința lui m-ar face să mă intorc
Deși târziu , părerea ta contează ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu