Jurnalul unei femei orgolioase Partea a II -a

 Bună cititorule !

                 Sâmbăta mea are un nume OROARE  TEAMA NESIGURANȚĂ , nu știu care dintre acestea pot descrie mai exact cele întamplate în clubul din București , COLECTIV , un nume parcă ales pe măsura tragediei petrecute . Ceea ce mă sperie și mai tare este faptul că și eu în seara aceea alesesem să mi-o petrec  într-un club , nu acela dar numai ideea în sine mă sperie . Nu am să vă atașez poze pentru ca Facebook-ul e plin de poze care nu sunt tocmai adecvate , nu știu de ce sunt publicate , să trezească conducătorii unei tări ca asta din ”somnul profund ” sau pentru o publicitate inutilă. Nu sunt adepta muzicii rock dar aici nu vorbim de preferințe muzicale , cum le cataloghează unii , de modul de viața al unora ci vorbim de copii unor familii de frați , surori , prieteni , verișori ...aici vorbim de OAMENI!! Puteți să vă pastrați părerile pentru voi ,și să ne mobilizăm în ideea de a ajuta   !!! Haideți să donăm sânge și să fim alături de cei ce azi au pierdut o persoană dragă!!

                Și pentru că m-a emoționat în mod special o mamă care declara printre lacrimi : ” Ieri aveam o fiică arhitect azi am mai rămas cu o hârtie cu un număr pe ea ” nu mă face decât să-i transmit celui ce deținea acest club următorul mesaj : !!!”Domnule dacă ai și tu copii tine-i acasă nu-i lăsa să meargă în cluburi ca și al tău , pentru că există posibilitatea să-i pierzi , și atunci o să simți și tu ce simt rudele și părinții celor care nu mai sunt printre noi !!!!”

                                                                                  CONDOLEANȚE !!!

     Povestea sâmbetei mele :

               Nu mă mai sunase , era supărat pe mine pentru că nu i s-a părut adecvat modul în care reacționasem la aflarea veștii despărțirii lor . Mă așez pe parvazul geamului cu vedere spre strada principală și asist la un moment emoționant din viața unor tineri care își declarau iubire .

             Ce ironie eu tocmai dădusem cu piciorul persoanei pe care o iubeam fără măcar să-mi dau seama .Vântul adia ușor clătinând frunzele arămii , căzând una cate una conduse spre  pământ încet și  sigur .

               Poate asta era problema mea , nu am acceptat ca cineva să mă conducă să mă îndrume să mă pritejeze , alungând rând pe rând persoanele importante din viața mea ...

              Viața și-a urmat cursul , fiecare zi era la fel tot ce puteam face este să -i ascult vocea la fiecare apel cu privat la care el răspundea . nu cu numărul meu pentru că eram prea orgolioasă ,  dar îmi era teamă să nu se întoarcă la ea .

            Datorită stării mele fiziologice am fost nevoită de să-mi iau un test de sarcină  (...) test care s-a dovedit a fi pozitiv . Așteptam un copil cu bărbatul pe care tocmai il alungasem din viața mea , din orgoliu . Nu-mi găsesc liniștea , ce îmi rămâne de facut în această situație ???

             Decid să ies afară să mă plimb . să mă liniștesc și să încerc să tratez situația cu mai mult calm ...acesta chiar nu era momentul potrivit , chiar dacă imi doream copii.


                              Recomandarea muzicală din această sămbătă :

          

              Rătăcesc pe străzile pe care le știu de o viața și acum îmi par străine , totul se întorsese pe dos într-o secundă . Nu mai aveam lacrimi și nici putere să mai merg dar nici să mă întorc acasă nu puteam ...mă așez pe banca din capătul străzii , până și frunzele arămii mă ocolesc , am rămas singură !

                  Tot ce-mi mai amintesc este că am leșinat , și m-am trezit acum aici , pe patul de spital lăngă care era el ținându-mă de mână . Era aici cu mine , mă iubea ...era tatăl copilului meu . 

Atunci îi șoptesc : ” Îmi pare rău nu am vrut să se întample  asta !”. El îmi răspunde zâmbind : ”Îți pare rău că mă faci cel mai fericit bărbat din lume ?”

                  Speriată  duc mâna la burtă și atunci mă ia de mână și îmi spune : !”stai liniștită , vom fi PĂRINȚI ”

             Așa  că poate vă interesează cum arată povestea noastră astăzi ( dupa 5 ani ) :

                                                                                            Vă mulțumesc !

                      Voi în ce v-ați costumat de Halloween ?

            Vă doresc o săptămână minunată , și vă aștept sâmbăta viitoare cu ”Manifestul celui judecat ”

Jurnalul unei femei orgolioase!

Bună dragilor !!!

         Mi-am propus ca în fiecare sămbătă să am rubrica și cu evenimentele la care merg sau lucrurile interesante care v-ar putea atrage atentia , și voi începe cu stand-upul organizat de cei din Arena Pub , cel de duminica trecută a fost cu CNP și să fiu pe întelesul tuturor vă prezint afișul :

              Ca să vă convingeti și voi că evenimentul este unul reusit mâine are loc altul dar cu Doru Octavian Dumitru , imposibil să nu te distrezi cu asa oamenii talentați :

Merită să mergeți!!!Ne vedem acolo!:*

               

              Povestea săptamânii :

                          

         ” Stăteam la masa aceea de langă geam , o ști și tu foarte bine ,masa la care citisem mesajul ălă de un milion de ori , mesajul de la barbatul cu care împărțisem atatea ....”

   ”Absența lui nu mai avea repercursiuni  în viata mea , îl iubisem mult , știam că nu voi mai iubi așa , nu pentru că era el unic ci pentru că eu la vârsta aia putem fi descrisă de cuvintele naivitate și inocență . Știam că va veni vremea să mă maturizez și să vad iubirea cu alți ochi. Acum făt-frumos din poveste este un personaj fictiv , în sfârșit am înteles și învățat din greșeli lucrul acesta.

     ” Făcusem multe greșeli de la plecarea lui ....”

Unde naiba mi-am lăsat ultima urmă din ceea ce însemna odată suflet? Am pierdut prea multe lucruri importante rătăcind dintr-un pat în altul .”

     ”- Cum mă simt ? Hahaha, ce ironie , tu mă întrebi asta ??....mă simt murdară.„

      (...) Mă întrebi ce înseamnă murdară , cu zâmbetul pe buze , în timp ce îti iei si restl de haine rămase pe colțul patului după noaptea trecută. 

  

      Încă nu se luminase complet , dar tu te grăbeai să ajungi la ea . Pe ea o iubeai , pe mine doar mă foloseai , stiam asta dar nu-mi păsa.

      Îmi promisesei de mii de ori că o lași pe ea să fim împreună , mă prefăceam fericită , tu credeai că te iubesc și sufăr .Eu nu simțeam nimic , tu habar nu ai că înainte de tine au mai fost și alții pe care am încercat să-i iubesc .Dar...rezultat nefavorabil!

      A doua zi te sun din nou în speranța că ne reîntâlnim , îmi răspunzi speriat și imi spui că am greșit numarul, erai cu ea !!Au urmat zile triste și ploioase , aveam o vârstă la care majoritatea prietenelor mele aveau familie și copii, asta mă speria și mai tare.

        Țrrrrrr.....cu lacrimii în ochii răspund la telefonul care suna de 10 minunte  (...)  era el!

        ”-Ne-am despărțit , te iubesc !”

* Recuerdame - Pablo Alboran (recomadarea muzicală a sâmbetei mele )

       Am izbugnit și mai tare în lacrimi , nu știam exact din ce motiv că am rănit-o pe ea  sau pentru că lupta pe care mi-o propusesem să o câștig nu-mi aducea nici o satisfactie morală.              În următoarele minute erai în holul casei mele cu brațele pline de florii și fața plină de lacrimi (...) îl determinasem să renunțe la ce iubea .

     ” - De ce te-ai despărțit de ea ? ”

Și uimit de atitudinea mea îmi răspunzi  : Ca să nu fi nevoită niciodată să-mi dai definiția cuvantului ”murdară” , iubirea mea !!

        Afară era o agitație continuă , sau poate așa era doar în sufletul meu , îți iau florile din mână și mă asez pe covor cu ele in brațe ...

 !!! ”Întoarce-te la femeia care ti-a oferit tot ce avea mai bun . eu nu am făcut nimic să te merit .”

       Poate eram sortită să fiu o piedică intr- o relație ca a voastră , o încercare de a vă demonstra că voi încă vă iubiți . la fel ca piatra de pe mijlocul drumului peste care în drumul tău mergi mai departe ocolind-o  sau călcând-o !

      Singura ta reacție este să te întorci și să pleci , lăsându-mă pe mine să înțeleg că ceea ce îți spusesem era adevărat , deși în adâncul sufletului speram să nu fie !!

  Am rămas doar eu....

                Continuare sâmbăta viitoare , vă multumesc !!

Rătăcind prin întuneric!!

        Ne certasem de multă vreme , deși odata eram cele mai bune prietene,  împărțeam   neajunsuri și chiar cele mai trăsnite alegeri . Ne- am certat pentru un EL ....ce caraghios ! Un el care s-a jucat cu noi două făcîndu-ne azi să devenim două straine !

      

        Mă obișnuisem cu ideea , ea era fericită cu el după ce eu i-am zis nu,  pentru ea , și nu regret deși ea a ales să - l creadă pe el , alegerile fiecăruia construiesc podul spre lumea meritată. Era noapte sufeream de insomnie , și tresar la bătăile puternice în usă. Mă grăbesc spre usă să o deschid însă tot ce găsesc e o hârtei împachetată frumos pe care scrie numele meu . 

Bună draga mea prietenă,

       

Ajută-mă să aleg calea....

Alergam disperată să ajung la lumină , părea departe , dar erau momente în care simțeam vântul , nu trebuia totuși să fie așa departe....trebuie să pot!

                El mă urmărea și mergea lângă mine , nu spunea nimic , iar liniștea aia apasătoare mă scotea din sărite ,  voiam să spună orice numai să nu tacă . Simțeam că orice pas fac spre ieșirea din închisoarea a căror pereți erau construiți de mâinile lui , e acolo pregătit să mă determine să mă întorc , cu orice preț.

 Aveam nevoie de libertatea mea , deși el imi oferea tot mi se dedica complet așa cum nu o mai facuse nimeni pînă atunci.

                 Mergeam încet cu pași apăsați încercând să nu ating zidurile , ca el să nu erupă exact ca un vulcan . Am știut din prima clipă că nu-l voi iubi , dar el era diferit se lăsa dus de vântul dorințelor și ambitiilor mele. Și totuși aș fi vrut să ating zidul , să- l mangâi pentru că erau rănile lui , cele mai mari temeri ale omului care mă iubea , și cea mai mare teamă era să nu mă piardă. 

                 Greșea...știa si el asta , din prea multă iubire mă sufoca , mă lasa fără aer , îmi epuiza răbdarea. Voiam să plec , să fug , să scap dar parcă mă tinea ceva , egoismul meu , mi- era teamă să rămân singură, teamă că nu pot să merg singură pe lunga cărare a propriei vieți .

             

           Grăbesc pasul și el se pierde parcă în întuneric obosit să mai lupte și atunci totul rămâne la libera mea alegere care pare și mai greu de luat.

Ajung la lumină , pragul care desparte cele doua lumii libertatea mea și închisoarea iubirii lui primul pas îl fac fără să clipesc , mi - e teamă să mă uit în urmă suferința lui m-ar face să mă intorc










             

        Știam că mă va urî,  știam că -mi va vorbi urât ,că nu mă va mai respecta , că nu se va purta la fel dacă într-o zi ne-am întalni întâmplător , știam că le va spune prietenilor noștri vorbe urâte despre mine , eu  care într-o zi însemnam totul pentru el , după plecarea asta voi  fi mai puțin decât nimic.









                                                                                Deși târziu , părerea ta contează ....

Ne vindecăm iubind , sau lăsând în urmă.....

              Bună dragii mei!! Imi cer scuze pentru cele două sâmbete în care am lipsit cu postările cu urmatoarea motivație eveniment în familie , căsătoria verișorului meu Cristian  împreună cu Maria.

 Astăzi recunosc că nu voiam să scriu , deoarece trec printr-o perioada dificilă , însă vorbind cu o prietenă pe nume Andra m-a întrebat : ce se întâmplă cu postările tale?
 Așadar m-a motivat să vă scriu noua poveste a săptămânii mele , si pentru că am scris o parte din ea înainte sa ajung în România nu voi corecta nimic!

    Liniștea din camera asta este apăsătoare , la geam se aude ușor vântul care anunță venirea toamnei vă scriu mai devreme pentru că  vineri toate drumurile noastre duc acasă , plecăm spre România , în familie . ( ce fericită par în descrierea asta și ce singură mă simt acum fară ai mei )
¨ Întoarce-te la tot ce iubești¨  și de aici incepe povestea noastră!
 

 PREZENT: 

Sună telefonul : Țrrrrr
Ea : -Alo, da?
El: -Ce faci?
Ea : - Cât este ceasul ?
El: -Este 2:07 .
Ea: -De ce mă suni la ora ?
El: - Îmi lipsești......
                                           Ea : - Cred că ai greșit numarul!
                                           El : - Crezi că mai putem împărți  ceva împreună?
                                           Ea : - Da, regrete!!
 Și atunci el îi închide , iar ea cu lacrimi în ochii își spune singură :¨ nu te mai pot ierta....  ¨

            TRECUT :

             Îi vedeam mereu împreună păreau de nedesparțit , aveau o poveste de iubire cum poți vedea numai în filme, deși nu mai cred de mult în asta  , adevărul este că îi invidiam și speram ca într-o zi să fiu și eu ca ei !

           Dar am ajuns să o cunosc pe ea , și atunci am constatat că povestea lor nu era deloc ruptă din filmele de dragoste ci , din contră toate aveau prețul lor . În realitate toate alegerile lui țineau de prietenii lui , de modul în care cei din jur îi dădeau indicații , lăsându-se foarte ușor influențat  fapt ce determina certuri zilnice între ei . 
            Într-o zi fata , după atâtea sărbători petrecute singură ,  atâtea dezamăgirii , atâtea încercării în al schimba și speranțe că se va și întampla , îi spune :
      ¨Până acum mi-a fost teamă să te supun acestei alegeri pentru că te iubeam prea mult și nu concepeam ca alegerea ta să fie alta , însă azi după atâția anii de relație consider că alegerea aceasta trebuie facută : EU SAU PRIETENII TĂI???¨
  Atunci el ,  orbit de orgoliu , îi răspunde fără să clipească : ¨Cum îndrăznești tu să mă pui pe mine să aleg , dacă mă supui acestei alegeri înseamnă că nu m-ai iubit niciodată. ¨
                Atunci își ia lucrurile și părăsește camera fără să se mai uite înapoi , lăsând -o pe fată cu ochii în lacrimii pe scaunul din colțul încăperii care acum este lipsită de viață fără el.

               Următoarele zile au fost foarte grele pentru fată , spera ca el  să se întoarcă să-și ceară scuze și ea să - l ierte , pentru că stia foarte bine că- l va ierta !
              Au trecut o zi , doua , o saptămână , o lună  și aproape un an  în care el a încetat să mai existe pentru ea, îl iubea și acum era conștientă de asta , se mai liniștise  dar îi era teamă de o posibilă întâlnire cu el, cu iubirea vieții ei....


                                               Cu drag pentru voi....
                                                                                              *am promis că nu dau nume , așa că sper să vă placă!!