Ne vindecăm iubind , sau lăsând în urmă.....

              Bună dragii mei!! Imi cer scuze pentru cele două sâmbete în care am lipsit cu postările cu urmatoarea motivație eveniment în familie , căsătoria verișorului meu Cristian  împreună cu Maria.

 Astăzi recunosc că nu voiam să scriu , deoarece trec printr-o perioada dificilă , însă vorbind cu o prietenă pe nume Andra m-a întrebat : ce se întâmplă cu postările tale?
 Așadar m-a motivat să vă scriu noua poveste a săptămânii mele , si pentru că am scris o parte din ea înainte sa ajung în România nu voi corecta nimic!

    Liniștea din camera asta este apăsătoare , la geam se aude ușor vântul care anunță venirea toamnei vă scriu mai devreme pentru că  vineri toate drumurile noastre duc acasă , plecăm spre România , în familie . ( ce fericită par în descrierea asta și ce singură mă simt acum fară ai mei )
¨ Întoarce-te la tot ce iubești¨  și de aici incepe povestea noastră!
 

 PREZENT: 

Sună telefonul : Țrrrrr
Ea : -Alo, da?
El: -Ce faci?
Ea : - Cât este ceasul ?
El: -Este 2:07 .
Ea: -De ce mă suni la ora ?
El: - Îmi lipsești......
                                           Ea : - Cred că ai greșit numarul!
                                           El : - Crezi că mai putem împărți  ceva împreună?
                                           Ea : - Da, regrete!!
 Și atunci el îi închide , iar ea cu lacrimi în ochii își spune singură :¨ nu te mai pot ierta....  ¨

            TRECUT :

             Îi vedeam mereu împreună păreau de nedesparțit , aveau o poveste de iubire cum poți vedea numai în filme, deși nu mai cred de mult în asta  , adevărul este că îi invidiam și speram ca într-o zi să fiu și eu ca ei !

           Dar am ajuns să o cunosc pe ea , și atunci am constatat că povestea lor nu era deloc ruptă din filmele de dragoste ci , din contră toate aveau prețul lor . În realitate toate alegerile lui țineau de prietenii lui , de modul în care cei din jur îi dădeau indicații , lăsându-se foarte ușor influențat  fapt ce determina certuri zilnice între ei . 
            Într-o zi fata , după atâtea sărbători petrecute singură ,  atâtea dezamăgirii , atâtea încercării în al schimba și speranțe că se va și întampla , îi spune :
      ¨Până acum mi-a fost teamă să te supun acestei alegeri pentru că te iubeam prea mult și nu concepeam ca alegerea ta să fie alta , însă azi după atâția anii de relație consider că alegerea aceasta trebuie facută : EU SAU PRIETENII TĂI???¨
  Atunci el ,  orbit de orgoliu , îi răspunde fără să clipească : ¨Cum îndrăznești tu să mă pui pe mine să aleg , dacă mă supui acestei alegeri înseamnă că nu m-ai iubit niciodată. ¨
                Atunci își ia lucrurile și părăsește camera fără să se mai uite înapoi , lăsând -o pe fată cu ochii în lacrimii pe scaunul din colțul încăperii care acum este lipsită de viață fără el.

               Următoarele zile au fost foarte grele pentru fată , spera ca el  să se întoarcă să-și ceară scuze și ea să - l ierte , pentru că stia foarte bine că- l va ierta !
              Au trecut o zi , doua , o saptămână , o lună  și aproape un an  în care el a încetat să mai existe pentru ea, îl iubea și acum era conștientă de asta , se mai liniștise  dar îi era teamă de o posibilă întâlnire cu el, cu iubirea vieții ei....


                                               Cu drag pentru voi....
                                                                                              *am promis că nu dau nume , așa că sper să vă placă!!